timpuriu dex - definiţie, sinonime, conjugare

timpuriu

[Sinonime]
TIMPURÍU, -ÍE, timpurii, adj. 1. Care se întâmplă, apare sau se face înainte de data sau timpul obişnuit sau prevăzut. ♢ Loc. adv. De timpuriu = înainte de data sau de timpul obişnuit sau prevăzut, din vreme; devreme. 2. (Despre varietăţi de fructe sau de legume) Care se coace sau devine bun de mâncat înainte de vremea obişnuită; (despre flori) care se dezvoltă mai devreme; (despre copaci) care înfloreşte sau înverzeşte mai devreme decât timpul obişnuit. – Din lat. *temporivus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TIMPURÍ//U ~e (~i) 1) Care are loc înainte de timpul obişnuit sau prevăzut. ♢ De ~ a) din timp; b) înainte de timpul obişnuit. 2) (despre fructe şi legume) Care ajunge mai înainte decât altele de acelaşi fel la starea când poate fi consumat; devreme. 3) (despre flori) Care apare şi se dezvoltă mai repede în raport cu altele. /<lat. temporivus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

timpuríu adj. m., f. timpuríe; pl. m. şi f. timpuríi
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
MERCANTILISM TIMPURÍU s. (EC.) sistem monetar.
(Dicţionar de sinonime)

TIMPURÍU adj., adv. 1. adj. precoce, văratic, (rar) precopt, (reg.) oarzăn, orzatic, orzesc, primăriu, scorumnic, (Transilv. şi Ban.) pârgav, pârgaviţ. (Mere ~ii.) 2. adv. devreme, (pop.) degrabă. (Astăzi se culcă ~.)
(Dicţionar de sinonime)

RENAŞTERE TIMPURÍE s. (IST., ARTE) v. quattro-cento.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Timpuriutârziu
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: ti tim timp timpu timpur

Cuvinte se termină cu literele: iu riu uriu puriu mpuriu