tinctură dex - definiţie, sinonime, conjugare
TINCTÚRĂ, tincturi, s.f. Medicament obţinut prin dizolvarea în alcool sau în eter a elementelor active dintr-o plantă, dintr-un produs chimic etc. – Din lat. tinctura. Cf. fr. t e i n t u r e.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TINCTÚR//Ă ~i f. Preparat medicamentos lichid obţinut dintr-un extract de plante dizolvat în alcool sau în eter. ~ de iod. [G.-D. tincturii; Sil. tinc-tu-] /<lat. tinctura, fr. tincture
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

tinctúră (-ri), s.f. – Medicament obţinut prin dizolvarea în alcool a elementelor active dintr-o plantă. Lat. tinctura (sec. XIX).
(Dicţionarul etimologic român)

TINCTÚRĂ s.f. Medicament lichid obţinut prin dezvoltarea unor substanţe (extrase din plante) în alcool sau în eter. ♦ (Fig.) Nuanţă, culoare, coloratură. [< lat. tinctura, cf. fr. teinture].
(Dicţionar de neologisme)

TINCTURÁ vb. I. tr. (Text.) 1. A da tente diverse stofelor, fibrelor etc. cu ajutorul unor coloranţi. 2. (Fig.) A da culoare. [După fr. teinturier, teindre].
(Dicţionar de neologisme)

TINCTÚRĂ s. f. 1. medicament lichid obţinut prin dizolvarea în alcool sau eter a unor extrase din plante, din organe de animale sau din minerale. 2. (fig.) nuanţă, culoare; coloratură. (< lat. tinctura)
(Marele dicţionar de neologisme)

TINCTURÁ vb. tr. 1. a da tente diverse stofelor, fibrelor etc. cu ajutorul unor coloranţi; a vopsi. 2. (fig.) a da culoare. (după fr. teinturier)
(Marele dicţionar de neologisme)

tinctúră s. f. (sil. tinc-), g.-d. art. tinctúrii; pl. tinctúri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

tincturá vb., ind. prez. 1 sg. tincturéz, 3 sg. tinctureáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ti tin tinc tinct tinctu

Cuvinte se termină cu literele: ra ura tura ctura nctura