tinde dex - definiţie, sinonime, conjugare
TÍNDĂ, tinde, s.f. Încăpere mică situată la intrarea caselor ţărăneşti. ♢ Expr. A face o treabă până în tindă = a începe un lucru fără a-l termina. ♦ (Înv.) Coridor, galerie. ♦ Pronaos. ♦ Prispă, pridvor, cerdac. [Pl. şi: tinzi] – Lat. *tenda (< tendere).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TÍNDE, tind, vb. III. Intranz. 1. A-şi îndrepta năzuinţele sau activitatea spre atingerea unui obiectiv, spre câştigarea unui lucru dorit; a aspira, a năzui. 2. (Despre obiecte) A avea tendinţa să..., a evolua într-o anumită direcţie şi de o anumită manieră. – Din fr. tendre, lat. tendere (după întinde).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TÍND//Ă ~e f. 1) Prima încăpere prin care se intră în casele ţărăneşti. ♢ A face (ceva) până în ~ a face un lucru parţial; a nu duce (ceva) la bun sfârşit. 2) Încăpere de la intrarea în biserică. [G.-D. tindei; Pl. şi tinzi] /<lat. tenda
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A TÍNDE tind intranz. A-şi orienta activitatea (spre atingerea unui scop), fiind stăpânit de o dorinţă puternică; a năzui; a aspira; a ţinti. /<lat. tendere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

tíndă (-nzi), s.f. – 1. Prispă, pridvor, cerdac la casele ţărăneşti. – 2. Atrium, pronaos, coridor. – Mr. tendă, tentă „cort”. Lat. tĕnda (Densusianu, Rom., XXXIII, 287; Puşcariu 1737; Iordan, Dift., 108; Byhan 36; REW 8639; Philippide, II, 656), cf. it., prov., cat. tenda, sp. tienda şi tinde. Der. din ngr. τέντα (Cihac, II, 706) sau din sl. tenta (Miklosich, Fremdw., 132) nu este probabilă.
(Dicţionarul etimologic român)

tínde (-dm -ns), vb. – 1. A întinde, a extinde. – 2. A năzui, a aspira. – Mr. tindu, timsu, tes. tindire, megl. tind, tins, tindiri. Lat. tĕndĕre (Puşcariu 1735; REW 8640), cf. it. tendere, prov., fr. tendre, sp., port. tender; sensul al doilea a fost luat din franceză. – Der. întinde, vb. ( a trage în lungime, a extinde; a etira, a lungi; a destinde, a lărgi, a desface, a dezdoi; a arma, a dispune, a aşeza; a încorda arcul, a înţepeni; refl., a se mări în lungime, a pune caii la goană; refl., a se desfăşura, a se dezvolta; refl., a pretinde prea mult, a depăşi limitele; refl., a deveni vîscos un lichid prin alterare), cu pref. în-, sau direct din lat. intĕndĕre (DAR; Rosetti, I, 173), care s-a dezvoltat în alte idiomuri romanice cu sensul special de „a înţelege, a auzi”; întins adv. (direct, fără ocolişuri); (în)tinzător, adj. (care se întinde; s.n., tindeche la războiul de ţesut); (în)tinzătoare, s.f. (lambă, lanţ sau funie care leagă crucea proţapului cu capetele osiei la car); întindere, s.f. (extensie, desfăşurare, tensiune, încordare, suprafaţă); întinsoare, s.f. (tensiune, încordare; scurtătură); întinsură, s.f. (extensiune); întinzătură, s.f. (extensiune); întinzime, s.f. (extensiune), cuvînt înv.; destinde, vb. (a relaxa, a diminua încordarea). – Der. neol. extinde, vb., după fr. étendre; pretinde, vb., după fr. prétendre; pretenţi(un)e, s.f., din fr. prétention; pretenţios, adj., din fr. prétentieux; pretendent, s.m., din fr. prétendant.
(Dicţionarul etimologic român)

tíndă s. f., g.-d. art. tíndei/tínzii; pl. tínde/tinzi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

tínde vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. tind, imperf. 3 sg. tindeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. tíndă; ger. tinzând; part. tins
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
TÍNDĂ s. 1. cerdac. 2. v. pridvor. 3. v. pronaos. 4. cerdac, pridvor. (~ la moara de vânt.)
(Dicţionar de sinonime)

TÍNDĂ s. v. coridor, culoar, galerie, gang, limbă.
(Dicţionar de sinonime)

TÍNDE vb. v. aspira.
(Dicţionar de sinonime)

TÍNDE vb. v. circula, culca, da, extinde, împrăştia, încredinţa, înmâna, întinde, lăţi, lungi, preda, propaga, răspândi, remite, transmite, trânti.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ti tin tind

Cuvinte se termină cu literele: de nde inde