tindechi

TINDÉCHE, tindechi, s.f. Bucată îngustă de lemn sau de oţel, cu dinţi la ambele capete, cu ajutorul căreia se ţine întinsă pânza la război când se ţese manual. ♦ Mecanism bazat pe o serie de rotiţe, cu care se întinde pânza în lăţime la războaiele mecanice. – Lat. tendicula.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TINDÉCH//E ~i f. 1) (la stative) Piesă îngustă şi lungă, cu dinţi la ambele capete, pentru a ţine întinsă pânza. 2) (la războaiele mecanice) Mecanism pentru întindere în lăţime a pânzei. /<lat. tendicula
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TINDECHÍ, tindechesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A întinde pânza cu tindechea; p. ext. a ţese mereu (mutând progresiv tindechea). – Din tindeche.
(Dicţionarul limbii române moderne)

tindéche (-chi), s.f. – Stinghie care ţine pînza întinsă la războiul de ţesut ţărănesc. – Var. tindeică. Banat tinzaică, Olt. tindec. Megl. (s)tindecl’ă. Lat. tendĭcŭla (Puşcariu 1738; REW 8641), cf. friul. tendela, prov. endiyo. Der. directă de la tinde (Pascu, Suf., 237; Iordan, Dift., 158), este mai puţin probabilă.
(Dicţionarul etimologic român)

tindéche s. f., art. tindéchea, g.-d. art. tindéchii; pl. tindéchi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
TINDÉCHE s. (TEHN.) (reg.) colţar, măieţ, măiug, mâţă, tandaluţă, zimţar, zimţi (pl.). (~ la războiul de ţesut.)
(Dicţionar de sinonime)

TINDÉCHE s. v. cocârlă, schimbătoare.
(Dicţionar de sinonime)