tinduță

TINDÚŢĂ, tinduţe, s.f. Diminutiv al lui tindă. – Tindă + suf. -uţă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

tindúţă s. f., g.-d. art. tindúţei; pl. tindúţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

Cuvinte care încep cu literele: ti tin tind tindu tindut

Cuvinte se termină cu literele: ta uta duta nduta induta