tinerei dex - definiţie, sinonime, conjugare
TẤNĂR, -Ă, tineri, -e, adj., s.m. şi f. 1. Adj., s.m. şi f. (Persoană, p. gener. fiinţă) care este, ca vârstă, între copilărie şi maturitate, care nu este încă matură. ♢ Loc. adv. De tânăr = din fragedă vârstă, de timpuriu. 2. Adj. Care aparţine sau este caracteristic unui om (sau unui animal) neajuns încă la maturitate. 3. Adj. Care a fost plantat sau a răsărit de puţină vreme, care n-a ajuns încă la maturitate; care este format din asemenea plante. Pădure tânără. – Lat. *tenerus (= tener).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TINERÉL, -EÁ, -ÍCĂ, tinerei, -ele, adj., s.m. şi f. Diminutiv ai lui tânăr.Tânăr + suf. -el.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TÂNĂR ~ă (tíneri, tínere) 1) şi substantival (despre persoane) Care încă nu este matur; neajuns la maturitate; june. ~a generaţie. 2) Care există de puţin timp; aflat la începutul existenţei sau dezvoltării. Livadă ~ă. Cal ~.De ~ a) din tinereţe; b) de timpuriu. Tineri căsătoriţi (sau însurăţei) soţi uniţi de curând prin căsătorie. 3) fig. Care este la început de cale (într-un domeniu de activitate). ~ specialist. /<lat. tener
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TÍNĂR, -Ă adj. v. tânăr.
(Dicţionarul limbii române moderne)

tînăr (-ră), adj. – 1. June. – 2. Fraged. – Var. tiner. Mr., megl. tinir. istr. tiner. Lat. tĕnĕr, prin intermediul formei populare *tĕnĕrus (Puşcariu 1734; REW 8645), cf. it. tenero, prov. tenre, fr., cat. tendre, sp. tierno, port. terno. Despre fonetism (tinărtînăr prin influenţa lui ă), cf. Rosetti, BL, V, 35; Rosetti, Mélanges, 173. Uz general (ALR, I, 179); sensul al doilea este un galicism din epoca romantică, azi în desuetudine. Der. tineret (var. Mold. tinerit), s.n. (tinerime, animale tinere); tînără, s.f. (fată, adolescentă); tinereţe (mr. tinireaţă), s.f. (juneţe, adolescenţă), cu suf. -eţe, cf. bătrîneţe (după REW 8647, din lat. *tĕnĕritĭa, cf. it. tenerezza, v. sicil. tinirizza, fr. tendresse, sp., port. terneza; sensul de „duioşie” pe care îl dă Negruzzi cuvîntului rom. este o improprietate care se explică prin fr.); tinerime, s.f. (tineret, mulţime de tineri); întineri, vb. (a deveni tînăr). – Din rom. provine ţig. terne „tînăr”, cf. Claveria, NRFE, VII, 127.
(Dicţionarul etimologic român)

tânăr adj. m., s. m., pl. tíneri; f. sg. tânără, g.-d. art. tínerei, pl. tínere
(Dicţionar ortografic al limbii române)

tinerél adj. m., s. m., pl. tineréi; f. sg. tinerícă/tinereá, pl. tineréle
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
TÂNĂR adj., s. 1. adj. v. nevârstnic. 2. adj. crud, fraged. (Plantă ~.) 3. s. adolescent. (Un ~ fer-cheş.) 4. s. (fam.) june, (înv.) cocon. (Pe vremea când eram ~.) 5. s. fecior, flăcău, (pop. şi fam.) june, (Olt. şi Munt.) dănac, (Transilv.) melean, (Transilv. şi Maram.) prunc, (înv.) voinic. (Un ~ de horă.)
(Dicţionar de sinonime)

TÂNĂR s. v. ginere, mire.
(Dicţionar de sinonime)

TINERÉL adj., s.. (reg.) tinerior, tânăruc, tânăruţ. (Cine e ~ul acela ?)
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Tânăr ≠ bătrân, vârstnic
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: ti tin tine tiner tinere

Cuvinte se termină cu literele: ei rei erei nerei inerei