tinutas

ŢINUTÁŞ, -Ă, ţinutaşi, -e, s.m. şi f. (Înv.) Persoană care locuia într-un anumit ţinut (II 1). – Ţinut + suf. -aş.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ŢINUTÁŞ ~ă (~i, ~e) m. şi f. înv. Persoană care locuieşte într-un ţinut. /ţinut + suf. ~aş
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ţinutáş s. m., pl. ţinutáşi
(Dicţionar ortografic al limbii române)