TIOHĂÍT, tiohăituri, s.n. Faptul de a tiohăi. [Pr.: tio-]
(Dicţionarul limbii române moderne)
TIOHĂÍT adj. v. TIOHĂI. [Sinonime, Dicţionar ortografic, DAR, DLRM]
(Alte dicţionare)
tiohăí vb., (sil. tio-)/tiuí (sil. ti-) ind. prez. l sg. şi 3 pl. tiohăiésc/tiuiésc, imperf. 3 sg. tiohăiá/tiuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. tiohăiáscă/tiuiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
tiohăí, tiohăésc, vb. IV (reg.) 1. a alunga un animal (mai ales câinele). 2. a huidui. 3. a asmuţi.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
TIOHĂÍ vb. v. huidui.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul limbii române moderne)
TIOHĂÍT adj. v. TIOHĂI. [Sinonime, Dicţionar ortografic, DAR, DLRM]
(Alte dicţionare)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
tiohăí, tiohăésc, vb. IV (reg.) 1. a alunga un animal (mai ales câinele). 2. a huidui. 3. a asmuţi.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
TIOHĂÍ vb. v. huidui.
(Dicţionar de sinonime)