tipări dex - definiţie, sinonime, conjugare
ŢIPÁ1, ţip, vb. I. Intranz. 1. (Despre oameni) A striga cu glas tare şi ascuţit (de durere, de spaimă); a zbiera. ♦ A vorbi cu glas ridicat; a-şi manifesta faţă de cineva nemulţumirea, enervarea, mânia prin vorbe răstite; a se răsti la cineva. ♦ A scoate sunete stridente, asurzitoare dintr-un instrument muzical. 2. (Despre animale) A scoate strigăte specifice puternice, ascuţite. 3. Fig. (Despre culori sau obiecte colorate) A face o impresie neplăcută (din cauza intensităţii sau a stridenţei nuanţelor); a bate la ochi. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ŢIPÁ2, ţip, vb. I. Tranz. (Reg.) 1. A arunca, a azvârli. ♦ Spec. A arunca de pe sine o haină, un obiect de îmbrăcăminte etc. 2. A scoate, a da afară. 3. A alunga, a goni. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ŢIPÁR, ţipari, s.m. Peşte de apă dulce stătătoare, cu corpul lung şi subţire, aproape cilindric, acoperit cu solzi mărunţi şi cu un strat de mucus, cu mustăţi la gură, întrebuinţat mai mult ca nadă; chişcar (Misgurnus fossilis). – Et. nec. Cf. ţ i p a2.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TIPĂRÍ, tipăresc, vb. IV. Tranz. 1. A reproduce pe un material texte, imagini, desene etc. cu ajutorul unei maşini speciale; p. ext. a publica, a edita. 2. (Înv.), A lăsa o urmă; a întipări. 3. (Pop.) A apăsa, a îndesa, a frământa ceva cu mâna sau cu un obiect pentru a da o anumită formă. – Din tipar.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ŢIPÁ ţip intranz. 1) (despre fiinţe) A scoate ţipete; a răcni; a striga. ~ de durere. 2) A vorbi pe un ton ridicat; a-şi manifesta nemulţumirea sau mânia prin vorbe răstite; a striga; a vocifera. ~ la copii. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ŢIPÁR ~i m. Peşte dulcicol, de talie mică sau medie, având corpul cilindric, asemănător cu al şarpelui, acoperit cu solzi mărunţi; chişcar. ~ de mare. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A TIPĂR//Í ~ésc tranz. 1) (texte, imagini etc.) A reproduce pe hârtie cu ajutorul tiparului; a imprima. 2) (articole, cărţi, ştiri, decizii etc.) A face să apară pe calea tiparului; a publica; a edita. 3) (pământul, zăpada, iarba etc.) A călca lăsând urme prin apăsare. 4) (materiale, suprafeţe etc.) A bate uşor pentru a da o anumită formă. /Din tipar
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ţipá (a striga, a arunca) vb., ind. prez. 1 sg. ţip, 3 sg. şi pl. ţípă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ţipár s. m., pl. ţipári
(Dicţionar ortografic al limbii române)

tipărí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl., tipărésc, imperf. 3 sg. tipăreá; conj. prez. 3 sg. şi pl. tipăreáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ţipár, ţipári, s.m. (reg.) ardei iute; ţipoi.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
ŢIPÁ vb. 1. v. striga. 2. a răcni, a striga, a urla, a zbiera, (reg.) a ţivli, (Transilv.) a puhăi, (Transilv. şi Maram.) a ţipoti, (fam. fig.) a se sparge. (~ de durere.) 3. a răcni, a striga, a urla, v. vocifera. 4. v. răsti. 5. v. chiui.
(Dicţionar de sinonime)

ŢIPÁ vb. v. alunga, arunca, azvârli, depărta, goni, izgoni, îndepărta, lepăda, zvârli.
(Dicţionar de sinonime)

ŢIPAR-DE-MÁRE s. v. ştiucă-de-mare, zărgan.
(Dicţionar de sinonime)

ŢIPÁR s. (IHT.; Misgumus fossilis) (pop.) chişcar, (reg.) şerpar, (pdn Mold.) şarpe.
(Dicţionar de sinonime)

ŢIPÁR s. v. anghilă.
(Dicţionar de sinonime)

TIPĂRÍ vb. 1. v. publica. 2. a imprima, a trage. (A ~ 10 000 de exemplare din această carte.) 3. v. apărea.
(Dicţionar de sinonime)

TIPĂRÍ vb. v. fasona, fixa, forma, întipări, modela, rămâne.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A ţipa ≠ a şopti
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: ti tip tipa tipar

Cuvinte se termină cu literele: ri ari pari ipari