tipar dex - definiţie, sinonime, conjugare
ŢIPÁR, ţipari, s.m. Peşte de apă dulce stătătoare, cu corpul lung şi subţire, aproape cilindric, acoperit cu solzi mărunţi şi cu un strat de mucus, cu mustăţi la gură, întrebuinţat mai mult ca nadă; chişcar (Misgurnus fossilis). – Et. nec. Cf. ţ i p a2.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TIPÁR, tipare, s.n. 1. Ansamblul operaţiilor de tipărire a unui text; tehnica, meşteşugul de a tipări; ansamblul mijloacelor tehnice prin care se imprimă un text. ♢ Tipar adânc = calcografie (1). Tipar înalt = metodă de tipărire cu forme de tipar în relief. ♢ Expr. A da (ceva) la tipar = a preda (o lucrare) spre publicare. (A fi sau a se afla) sub tipar = (a fi sau a se afla) în pregătire la tipografie pentru a apărea, (a fi sau a se afla) în curs de tipărire. 2. Model, prototip după care se confecţionează sau se toarnă diferite obiecte. ♦ Fig. Clişeu, şablon. ♦ Ştanţă pentru baterea monedelor. ♦ Cofraj. 3. (Înv.) Urmă, întipărire. – Din sl. tiparŭ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ŢIPÁR ~i m. Peşte dulcicol, de talie mică sau medie, având corpul cilindric, asemănător cu al şarpelui, acoperit cu solzi mărunţi; chişcar. ~ de mare. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TIPÁR ~e n. 1) Totalitate a procedeelor folosite la imprimarea tipografică a unui text, a unei ilustraţii etc. 2) Ansamblu de mijloace tehnice cu ajutorul cărora se publică un text. Hârtie de ~ .Bun de (sau pentru ) ~ gata pentru editare. A da la ~ a preda un manuscris spre tipărire. 3) Obiect determinat după care se reproduc obiectele identice; calapod; şablon; model. 4) Urmă lăsată pe o suprafaţă prin apăsare. /<ngr. tipári[on], sl. tiparu
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

tipár (-re), s.n. – 1. Formă, matrice. – 2. Etalon, şablon. – 3. Model, formă. – 4. Urmă, amprentă. – 5. Tipografie, presă tipografică. – 6. Imprimare, publicaţie. Mgr. τυπάριον (Cihac, II, 707; Murnu 56), cf. sl. tiparŭ (Conev 114). – Der. tipări, vb. (a reproduce, a imprima, a publica, a da formă, a modela); tipăreală, s.f. (imprimare, munca de tipar); tipăritură, s.f. (publicaţie); tiparnă, s.f. (înv., tipografie), din sl. tiparĭnŭ, cultism; tiparnic, adj. (tipărit; de tipar, tipografic), înv.; tiparniţă, s.f. (tipar, tipografie), înv.; întipări, vb. (a imprima); retipări, vb. (a reimprima).
(Dicţionarul etimologic român)

ţipár s. m., pl. ţipári
(Dicţionar ortografic al limbii române)

tipár s. n., pl. tipáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ţipár, ţipári, s.m. (reg.) ardei iute; ţipoi.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
ŢIPAR-DE-MÁRE s. v. ştiucă-de-mare, zărgan.
(Dicţionar de sinonime)

ŢIPÁR s. (IHT.; Misgumus fossilis) (pop.) chişcar, (reg.) şerpar, (pdn Mold.) şarpe.
(Dicţionar de sinonime)

ŢIPÁR s. v. anghilă.
(Dicţionar de sinonime)

TIPÁR s. 1. v. tipărire. 2. (TIPOGR.) (înv.) stambă. (A da la ~.) 3. (TIPOGR.) tipar adânc v. calcografie; tipar înalt = pantografie. 4. v. zaţ. 5. v. presă. 6. v. ştanţă. 7. v. urmă. 8. v. şablon. 9. v. calapod. 10. (rar) patron. (~ pentru un obiect de îmbrăcăminte.) 11. model, prototip. tip. (A construit templul după ~ele greceşti.) 12. model, (înv.) izvod. (Un ~ de scrisoare.) 13. v. cofraj. 14. v. formă. 15. tipar metalic v. cochilă.
(Dicţionar de sinonime)

TIPÁR s. v. ciubuc, ciubucar, clişeu, imprimerie, lambar, lămbuitor, loc comun, tipografie.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ti tip tipa

Cuvinte se termină cu literele: ar par ipar