tipizare dex - definiţie, sinonime, conjugare
TIPIZÁ, tipizez, vb. I. Tranz. A realiza o tipizare. – Tip + suf. -iza.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TIPIZÁRE, tipizări, s.f. 1. Reducere a unor tipuri de produse din aceeaşi categorie şi destinate aceluiaşi scop, la cele recunoscute ca fiind mai folositoare şi mai corespunzătoare scopului, care sunt reproduse pe scară largă; standardizare. 2. Proces complex de generalizare artistică a realităţii, în urma căruia esenţa relaţiilor sociale, psihologice, a evenimentelor istorice se dezvăluie în forma unor imagini concrete semnificative, în caractere vii, veridice. – V. tipiza.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A TIPIZ//Á ~éz tranz. 1) (produse) A face să corespundă unui tip. 2) (personaje, situaţii etc.) A înzestra cu însuşiri inerente unui tip; a prezenta ca tipic. /tip + suf. ~iza
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TIPIZÁ vb. I. tr. A face (ceva) tipic; a da valoare, caracter de tip unui personaj, unei situaţii etc. [Cf. it. tipizzare, germ. typisieren].
(Dicţionar de neologisme)

TIPIZÁRE s.f. 1. Proces complex de generalizare artistică a realităţii în urma căruia esenţa relaţiilor sociale, a evenimentelor istorice, conţinutul luptei dintre nou şi vechi se dezvăluie în forma unor imagini, în caractere vii, veridice. 2. Acţiunea de standardizare prin care, dintre mai multe produse destinate aceluiaşi scop, se elimină tipurile inutile sau foarte asemănătoare, reţinându-se numai cele folositoare şi corespunzătoare scopului, pentru a fi reproduse pe scară largă. [< tipiza].
(Dicţionar de neologisme)

TIPIZÁ vb. tr. 1. a da unui personaj literar, unei situaţii etc. valoare, caracter tipic. 2. a reduce diversele variante ale unui produs la un singur tip1 (I, 1); a standardiza. 3. a stabili caracteristicile principale ale construcţiilor, elementelor de construcţie şi detaliilor acestora. (< fr. typiser)
(Marele dicţionar de neologisme)

TIPIZÁRE s. f. 1. acţiunea de a tipiza. ♢ proces complex de generalizare artistică a realităţii în urma căruia esenţa relaţiilor sociale, a evenimentelor istorice, se dezvăluie în forma unor imagini, în caractere vii, veridice. 2. acţiunea de standardizare prin care, dintre mai multe produse destinate aceluiaşi scop, se elimină tipurile inutile sau foarte asemănătoare, reţinându-se numai cele folositoare şi corespunzătoare scopului. (< tipiza)
(Marele dicţionar de neologisme)

tipizá vb., ind. prez. 1 sg. tipizéz, 3 sg. şi pl. tipizeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

tipizáre s. f., g.-d. art. tipizării; pl. tipizări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
TIPIZÁ vb. 1. v. standardiza. 2. v. individualiza.
(Dicţionar de sinonime)

TIPIZÁRE s. 1. v. standardizare. 2. v. individua-lizare.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ti tip tipi tipiz tipiza

Cuvinte se termină cu literele: re are zare izare pizare