tiptil
[Sinonime]
TIPTÍL adv. 1. Fără zgomot, uşor, cu grijă (pentru a nu fi auzit). Merge tiptil. ♦ Pe furiş, pe nesimţite; pe ascuns (pentru a nu fi văzut, pentru a nu se da de gol). 2. (Înv.; în expr.) A se îmbrăca tiptil = a se deghiza, a se travesti. [Var.: (înv.) teptíl adv.] – Din tc. tebdil.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TIPTÍL adv. 1) Fără zgomot; încet. 2) Pe furiş; pe ascuns; pe nesimţite. /<turc. tebdil
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
tiptíl adv. – În mod precaut, pe furiş, pe nesimţite. – Var. înv. teptil. Mr. tiptile, megl. tiptil. Tc. (arab.) tebdil (Roesler 604; Şeineanu, II, 362; Lokotsch 1966), cf. alb., sb. tevdil, bg. tepdil. – Der. tiptilat, adj. (deghizat, travestit), prin contaminare cu tupilat.
(Dicţionarul etimologic român)
tiptíl adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
TIPTÍL adv. 1. (pop.) cătinel, pitiş, pitulat, pituliş, pituluş. (Înaintează ~.) 2. furiş, hoţeşte, (rar) hoţiş. (Se strecoară ~.)
(Dicţionar de sinonime)
TIPTÍL adv. v. deghizat, incognito, travestit.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TIPTÍL adv. 1) Fără zgomot; încet. 2) Pe furiş; pe ascuns; pe nesimţite. /<turc. tebdil
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionarul etimologic român)
tiptíl adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
TIPTÍL adv. 1. (pop.) cătinel, pitiş, pitulat, pituliş, pituluş. (Înaintează ~.) 2. furiş, hoţeşte, (rar) hoţiş. (Se strecoară ~.)
(Dicţionar de sinonime)
TIPTÍL adv. v. deghizat, incognito, travestit.
(Dicţionar de sinonime)