tir dex - definiţie, sinonime, conjugare

tir

TIR1 s.n. 1. Ramură sportivă practică cu arcul, arbaleta sau cu diferite tipuri şi calibre de arme de foc sau cu aer comprimat, care cuprinde mai multe probe de tragere la ţintă. 2. Felul în care o armă (de foc) trimite proiectilul spre ţintă. Armă cu tir lung. 3. Tragere la ţintă în procesul de instruire militară. – Din fr. tir.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TIR2, tiruri, s.n. Autocamion de mare tonaj pentru transportul internaţional de mărfuri. – Din iniţialele t[ransport] i[nternaţional] r[utier].
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TIR ~uri n. 1) Gen de sport constând din probe de tragere la ţintă (cu pistolul, cu arma sau cu arcul). 2) Loc unde se fac exerciţii de tragere la ţintă. /<fr. tir
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

tir (-ruri), s.n. – Tragere cu arma. Fr. tir. – Der. tiraj, s.n., din fr. tirage; tiralior, s.m., din fr. tirailleur. Tiră, s.f. (Arg., şleahtă, bandă de hoţi) pare să aibă aceeaşi origine, cf. fr. tire „pungăşie”.
(Dicţionarul etimologic român)

tir adv. – Aşa, bine (se foloseşte în corelaţie cu el înşuşi: tir ... tir, cum ... aşa şi). Sb. ter „şi” (Tiktin).
(Dicţionarul etimologic român)

TIR s.n. 1. Sportul tragerii la ţintă cu arcul, arbaleta ori cu o armă de foc sau cu aer comprimat. 2. Felul în care o armă (de foc) trimite proiectilul. [< fr. tir].
(Dicţionar de neologisme)

TIR1 s. n. 1. tragere (la ţintă) cu o armă de foc. 2. sportul tragerii la ţintă. (< fr. tir)
(Marele dicţionar de neologisme)

TIR2 s. n. autocamion de mare tonaj pentru transportul internaţional de mărfuri. (< t/ransport/ + i/nternaţional/ + r/utier/)
(Marele dicţionar de neologisme)

tir s. n., pl. tíruri
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ti

Cuvinte se termină cu literele: ir