tiriplic dex - definiţie, sinonime, conjugare

tiriplic

TIRIPLIC ~uri n. rar Bumbac folosit la brodat, la ţesut sau împletit. /<turc. tireiplik, sb. tiriplik
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TIRIPLÍC s.n. (Învechit) Fir de mătase sau de bumbac răsucit şi mercerizat, folosit la brodat sau la împletit. – Tc. tire-iplik.
(Dicţionarul limbii române moderne)

tiriplíc (-curi), s.n. – Fir de bumbac. Tc. tire iplik (Şeineanu, II, 362), cf. sb. tiriplik.
(Dicţionarul etimologic român)

tiriplíc s. n., pl. tiriplícuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

tiriplíc, tiriplícuri, s.n. (înv.) 1. aţă albă, roşie, albastră de ţesut; bumbăcel. 2. (adv.) strună.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)


Cuvinte care încep cu literele: ti tir tiri tirip tiripl

Cuvinte se termină cu literele: ic lic plic iplic riplic