tirs dex - definiţie, sinonime, conjugare

tirs

TIRS, tirsuri, s.n. 1. Toiag simbolic, împodobit cu viţă de vie şi având în vârf un con de pin, cu care era înfăţişat zeul Dionysos şi cei care îl însoţeau. 2. Inflorescenţă în formă de con de brad. – Din fr. thyrse.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TIRS ~uri n. 1) mit. Toiag simbolic ornat cu frunze de viţă de vie, cu care este înfăţişat, de obicei, zeul Bachus. 2) bot. Inflorescenţă în formă de con de brad. /<ngr. thirsos, lat. thyrsus, fr. thyrse
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TIRS s.n. 1. Toiag lung cu care era înfăţişat zeul Bachus, împodobit cu frunze de iederă şi de viţă de vie şi în vârf cu un con de pin. 2. (Bot.) Inflorescenţă în formă de con de brad. [Pl. -suri. / < fr. thyrse, lat. thyrsus, gr. thyrsos].
(Dicţionar de neologisme)

TIRS s. n. 1. toiag împodobit cu frunze de viţă, de iederă şi în vârf cu un con de pin, purtat de zeul Dionysos; ferulă (1). 2. inflorescenţă în formă de con de brad. (< fr. thyrse, lat. thyrsus, gr. thyrsos)
(Marele dicţionar de neologisme)

tirs s. n., pl. tírsuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ti tir

Cuvinte se termină cu literele: rs irs