tist dex - definiţie, sinonime, conjugare
TIST, tisturi, s.n. (Înv. şi reg.) Ofiţer; comandant, căpetenie. – Din magh. tiszt.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ŢIST interj. Exclamaţie cu ajutorul căreia se impune cuiva tăcere; st! – Onomatopee.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ŢIST interj. (se foloseşte pentru a impune cuiva tăcere). /Onomat.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

tist interj. – 1. Pst, ei: serveşte pentru a impune tăcerea. – 2. Stai, ascultă: serveşte pentru a atrage atenţia. – Var. ţîşt, sst. Creaţie expresivă, cf. ţîşti. – Der. ţistui, vb. (a impune linişte, a face pe cineva să tacă; a chema); ţistuitură, s.f. (acţiunea de a face pe cineva să tacă).
(Dicţionarul etimologic român)

ţist (-turi), s.n. – Funcţionar, slujbaş, ofiţer. Mag. tiszt (Cihac, II, 533; Gáldi, Dict., 163). – Der. tistie, s.f. (Trans., înv., slujbă, funcţie înaltă).
(Dicţionarul etimologic român)

tist s. m./s. n., pl. tişti/tísturi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ţist/ţst interj.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
TIST s. v. cap, căpetenie, comandant, conducător, mai-mare, ofiţer, şef.
(Dicţionar de sinonime)

ŢIST interj. v. linişte, pst, st, tăcere.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ti tis

Cuvinte se termină cu literele: st ist