TITIRÍ, titiresc, vb. IV. Refl. şi tranz. (Reg. şi fam.) A (se) dichisi, a (se) aranja, a (se) găti cu (prea) multă grijă. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TITIRISÍ, titirisesc, vb. IV. Tranz. şi refl. (Pop. şi fam.) A (se) dichisi. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
titirí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. titirésc, imperf. 3 sg. titireá; conj. prez. 3 sg. şi pl. titireáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
titirisí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. titirisésc, imperf. 3 sg. titiriseá; conj. prez. 3 sg. şi pl. titiriseáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
titirí, titirésc, vb. IV (reg. şi fam.) 1. a aşeza atent ceva. 2. (refl.) a se dichisi, a se aranja, a se găti.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TITIRISÍ, titirisesc, vb. IV. Tranz. şi refl. (Pop. şi fam.) A (se) dichisi. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
titirisí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. titirisésc, imperf. 3 sg. titiriseá; conj. prez. 3 sg. şi pl. titiriseáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
titirí, titirésc, vb. IV (reg. şi fam.) 1. a aşeza atent ceva. 2. (refl.) a se dichisi, a se aranja, a se găti.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)