titubant

TITUBÁNT, -Ă, titubanţi, -te, adj. (Franţuzism) Bălăbănit², nesigur, tremurător. – Din fr. titubant.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TITUBÁNT, -Ă adj. (Franţuzism) Cu mers nesigur, care se împleticeşte pe picioare; bălăbănit, tremurător, nesigur. [< fr. titubant].
(Dicţionar de neologisme)

TITUBÁNT, -Ă adj. cu mers nesigur, care se împleticeşte pe picioare; tremurător. (< fr. titubant)
(Marele dicţionar de neologisme)

titubánt adj. m., pl. titubánţi; f. sg. titubántă, pl. titubánte
(Dicţionar ortografic al limbii române)