titularizare dex - definiţie, sinonime, conjugare
TITULARIZÁ, titularizez, vb. I. Tranz. A numi pe cineva ca titular al unui post (în care funcţiona până atunci în mod provizoriu). – Din fr. titulariser.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TITULARIZÁRE, titularizări, s.f. Acţiunea de a titulariza şi rezultatul ei. – V. titulariza.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A TITULARIZ//Á ~éz tranz. rar (persoane) A face titular; a numi definitiv într-un post deţinut anterior temporar. /<fr. titulariser
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TITULARIZÁ vb. I. tr. (Rar) A numi, a face pe cineva titular al unui post. [< fr. titulariser].
(Dicţionar de neologisme)

TITULARIZÁRE s.f. Acţiunea de a titulariza şi rezultatul ei. [< titulariza].
(Dicţionar de neologisme)

TITULARIZÁ vb. tr. a numi (pe cineva) titular (1) al unui post. (< fr. titulatiser)
(Marele dicţionar de neologisme)

titularizá vb., ind. prez. 1 sg. titularizéz, 3 sg. şi pl. titularizeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

titularizáre s. f., g.-d. art. titularizării; pl. titularizări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
TITULARIZÁ vb. v. definitiva.
(Dicţionar de sinonime)

TITULARIZÁRE s. v. definitivare.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ti tit titu titul titula

Cuvinte se termină cu literele: re are zare izare rizare