tiv dex - definiţie, sinonime, conjugare
TIV, tivuri, s.n. Margine a unui obiect de stofă, de pânză etc., îndoită şi fixată printr-o cusătură pentru a împiedica destrămarea ţesăturii. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TIV ~uri n. Îndoitură făcută de-a lungul marginii unor confecţii şi fixată printr-o cusă-tură (pentru a preveni destrămarea). ~ la rochie. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

tiv s. n., pl. tívuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
TIV s. 1. tivitură, (pop.) refec, (înv. şi reg.) tiveală, (reg.) refecătură, roit, tighel, (prin nordul Mold. şi nordul Transilv.) rubăţ, (înv.) omet. (~ la o rochie prea lungă.) 2. paspoal, tivitură. (Jachetă cu ~ de catifea.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ti

Cuvinte se termină cu literele: iv