tivit dex - definiţie, sinonime, conjugare
TIVÍ, tivesc, vb. IV. Tranz. A face, a coase un tiv. ♦ Fig. A mărgini, a împrejmui (cu un chenar, cu o dungă de altă culoare). – Din tiv.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TIVÍT1 s.n. Faptul de a tivi; tivire. – V. tivi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TIVÍT2, -Ă, tiviţi, -te, adj. (Despre ţesături, obiecte de îmbrăcăminte) Cu tiv cusut. – V. tivi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A TIV//Í1 ~ésc tranz. 1) (obiecte confecţionate din textile) A înzestra cu un tiv; a refeca. 2) fig. A împodobi pe la margini cu un chenar. /Din tiv
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

tiví (-vésc, -ít), vb. – 1. A fugi, a începe să alerge. – 2. A coase marginea, a face tiv. – 3. (Arg.) A se împreuna. Probabil de la tiva „iute, repede”, cf. tava. Evoluţia semantică nu este clară, dar cf. sp. corrido „urmat, continuat”. Explicaţia pornind de la tighel (Scriban) este evident insuficientă. – Der. tiv, s.n. (îndoitură, margine), deverbal; tivel, s.n. (Mold., tiv), prin contaminare cu tighel; tiveală (var. tivitură), s.f. (îndoitură; margine, chenar, tiv).
(Dicţionarul etimologic român)

tiví vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. tivésc, imperf. 3 sg. tiveá; conj. prez. 3 sg. şi pl. tiveáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

tivít s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

tivít adj. m., pl. tivíţi; f. sg. tivítă, pl. tivíte
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
TIVÍ vb. (pop.) a refeca, (reg.) a rupturi, a tigheli, (prin nord-estul Olt.) a muchia, (Transilv.) a ştipui. (A ~ o rochie.)
(Dicţionar de sinonime)

TIVÍ vb. v. chenărui, împrejmui, încadra, înconjura, mărgini, muchia, olări, teşi.
(Dicţionar de sinonime)

TIVÍT adj. (pop.) refecat. (Fustă ~.)
(Dicţionar de sinonime)

TIVÍT s. tivire.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ti tiv tivi

Cuvinte se termină cu literele: it vit ivit