tizană
TIZÁNĂ, tizane, s.f. 1. Băutură obţinută dintr-o infuzie de plante medicinale sau de cereale. 2. (Înv.) Şampanie cu tărie alcoolică slabă. – Din fr. tisane, lat. tisana.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TIZÁN//Ă ~e f. Ceai (sau infuzie) de plante medicinale folosit(ă) ca mijloc de tratament. /<fr. tisane
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
TIZÁNĂ s.f. Ceai sau infuzie de plante medicinale. [< fr. tisane, lat. tisana].
(Dicţionar de neologisme)
TIZÁNĂ s. f. infuzie de plante medicinale. (< fr. tisane, lat. tisana)
(Marele dicţionar de neologisme)
tizánă s. f., g.-d. art. tizánei; pl. tizáne
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TIZÁN//Ă ~e f. Ceai (sau infuzie) de plante medicinale folosit(ă) ca mijloc de tratament. /<fr. tisane
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
TIZÁNĂ s. f. infuzie de plante medicinale. (< fr. tisane, lat. tisana)
(Marele dicţionar de neologisme)
tizánă s. f., g.-d. art. tizánei; pl. tizáne
(Dicţionar ortografic al limbii române)