toacă dex - definiţie, sinonime, conjugare
TOÁCĂ, toace, s.f. 1. Placă de lemn sau de metal pe care se bate ritmic cu unul sau cu două ciocănele, pentru a anunţa începerea serviciului religios sau anumite momente ale lui la biserică sau la mănăstire; p. ext. sunetul produs de această bătaie. ♢ Expr. Uscat (ca o) toacă (sau ca toaca) = foarte slab. A şti şi toaca în (sau din) cer = a şti multe lucruri; a face pe atotştiutorul, pe înţeleptul. (Pop.) Ucigă-l toaca = a) (în imprecaţii) lua-l-ar dracul!; b) diavolul, dracul. ♦ Placă de metal în care se bate pentru a da anumite semnale pe şantiere, în ateliere etc. 2. (Pop.) Timp al zilei, după răsăritul soarelui sau înainte de apus, când se oficiază liturghia sau vecernia la biserică. 3. (Art.) Numele popular al constelaţiei Pegas. – Din toca (derivat regresiv).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TOCÁ, toc, vb. I. 1. Tranz. A tăia în bucăţi foarte mărunte. 2. Tranz. Fig. (Fam.) A cheltui fără chibzuială, a risipi bani, averi. ♦ A duce pe cineva la ruină, obligându-l la cheltuieli nechibzuite; a face pe cineva să sărăcească. 3. Intranz., Tranz. A bate, a ciocăni, a lovi. ♦ Fig. A flecări, a sporovăi. ♢ Expr. A-i toca cuiva la ureche (sau la cap) sau a toca pe cineva la cap = a spune mereu acelaşi lucru, a bate pe cineva la cap cu acelaşi lucru, a plictisi. A toca la verzi şi uscate sau a toca câte-n lună şi-n soare = a vorbi mult şi fără rost. 4. Intranz. A bate toaca. ♢ Expr. Unde popa nu toacă = foarte departe. ♦ (Despre o armă) A bubui la intervale dese; a păcăni. ♦ (Despre păsări) A produce un zgomot caracteristic prin lovirea repetată a celor două părţi ale ciocului. – Din lat. *toccare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TOÁ//CĂ ~ce f. 1) Placă din lemn în care se bate ritmic pentru a anunţa începutul slujbei religioase sau anumite momente ale acesteia. 2) Sunet produs când se bate în acest obiect. 3) Timp al zilei (dimineaţa sau seara) când se bate în acest obiect. 4) pop. Bară de metal în care se bate pentru a anunţa începutul sau terminarea unei activităţi. 5) art. pop. Constelaţia Pegas. /v. a toca
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A TOCÁ toc 1. tranz. 1) (materiale sau alimente)A tăia în bucăţi mici (cu ajutorul unui cuţit sau al unei maşini speciale). 2) fig. fam. (bani sau bunuri materiale) A risipi în mod nechibzuit; a irosi; a risipi; a cheltui. 2. intranz. 1) A bate toaca. 2) A vorbi mult şi repede (ca o toacă). ♢ A-i ~ cuiva la ureche (sau la cap) a plictisi pe cineva, spunându-i mereu aceleaşi lucruri; a-i bate cuiva capul. ~ la verzi şi uscate a flecări. 3) (despre arme) A ţăcăni întruna. 4) (despre păsări, mai ales despre berze) A produce un sunet caracteristic prin lovirea repetată a celor două părţi ale ciocului. /<lat. toccare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ucígă-l-toáca s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

toácă s. f., g.-d. art. toácei; pl. toáce
(Dicţionar ortografic al limbii române)

tocá vb., ind. prez. 1 sg. toc, 3 sg. şi pl. toácă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
UCIGĂ-L-TOÁCA s. v. aghiuţă, alcor, demon, diavol, drac, încornoratul, naiba, necuratul, satană, tartor.
(Dicţionar de sinonime)

TOCÁ vb. a mărunţi, (reg.) a tocăni, (Mold.) a hăcui. (A ~ furaje, ceapă.)
(Dicţionar de sinonime)

TOCÁ vb. v. arunca, azvârli, bate, bocăni, bodogăni, calici, cheltui, cicăli, ciocăni, dăscăli, flecări, irosi, izbi, împrăştia, îndruga, lovi, păcăni, pălăvrăgi, pârâi, plictisi, pocăni, prăpădi, răpăi, risipi, ruina, sărăci, scăpăta, sâcâi, sporovăi, trăncăni, ţăcăni, zvârli.
(Dicţionar de sinonime)

TOÁCA s. art. v. pegas.
(Dicţionar de sinonime)

TOÁCA s. (BIS.) (reg.) tocălie. (~ mănăstirii.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: to toa toac

Cuvinte se termină cu literele: ca aca oaca