toamnă dex - definiţie, sinonime, conjugare
TOÁMNĂ, toamne, s.f. Anotimp care urmează după vară şi precedă iarna, cuprinzând (în emisfera boreală) intervalul dintre 23 septembrie şi 22 decembrie, caracterizat prin scăderea treptată a duratei zilei, însemnate precipitaţii şi veştejirea vegetaţiei. ♢ Loc. adj. De toamnă = care se face sau se întâmplă toamna, care este necesar sau caracteristic acestui anotimp. ♢ Loc. adv. Astă toamnă = în toamna trecută. La toamnă = când va veni toamna; în timpul toamnei viitoare. De (cu) toamnă = fiind încă toamnă. Pe (sau în) toamnă = când a sosit (sau când va sosi) toamna, pe timpul toamnei. Până la toamnă = până la începutul toamnei. ♦ (Adverbial; în forma toamna) În timpul toamnei. – Lat. autumnus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TOÁMN//Ă ~e f. Anotimp al anului care urmează după vară şi cuprinde, în emisfera nordică, lunile septembrie, octombrie şi noiembrie. ♢ ~ târzie sfârşit de toamnă. La ~ a) când va sosi toamna; b) în timpul toamnei viitoare. Astă ~ toamna trecută. [G.-D. toamnei] /<lat. autumnus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TOÁMNA adv. În timpul toamnei; pe timp de toamnă. ♢ ~ se numără bobocii rezultatele se vor vedea la sfârşit. /<lat. autumnus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

toámnă (-ne), s.f. – Anotimpul de după vară. – Mr., megl. toamnă, istr. tomne. Lat. autumnus (REW 812), cf. fr. automne, sp. otoño, port. outono; schimbul de gen ca în iarnă, prin analogie cu vară şi primăvară (Tiktin; Iordan, Dift., 189; Pascu, Beiträge, 8). Ipoteza unui lat. *autumnĭum (Puşcariu, ZRPh., XXVIII, 688; Puşcariu 1743) nu pare necesară. Explicaţia trecerii lui uo(a) prin intermediul unei forme der., cu u aton (Graur, BL, V, 78) nu este suficientă. Probabil trebuie să se pornească de la un lat. *otumna, cu diftongul redus ca în orĭclaaurĭcŭla; şi de aici uo, prin asimilare, cf. rezultatele din fr. şi sp. Der. tomna, vb. ( a petrece toamna); tomnat, s.n. (sezon de toamnă; cheltuiala pazei sau a păşunatului unei turme în timpul toamnei); tomnatic (var. tomnatec), adj. (autumnal); întomna, vb. refl. (a sosi toamna); tomniu, adj. (autumnal).
(Dicţionarul etimologic român)

ástă-toámnă adv. (în tempo rapid: as-toamnă)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

rújă-de-toámnă s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

crin-de-toámnă s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

toámnă s. f., g.-d. art. toámnei; pl. toámne
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
RUŞI-DE-TOÁMNĂ s. pl. (BOT.; Callistephus chinensis) (Transilv.) palaneţe (pl.).
(Dicţionar de sinonime)

RUJĂ-DE-TOÁMNĂ s. v. crizantemă, dumitriţă, steliţă, tufănică.
(Dicţionar de sinonime)

GREIER-DE-TOÁMNĂ s. v. cicoare.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Toamnăprimăvară
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: to toa toam toamn

Cuvinte se termină cu literele: na mna amna oamna