toană dex - definiţie, sinonime, conjugare

toană

[Sinonime]
TOÁNĂ1, toane, s.f. 1. Capriciu. ♢ Loc. adj. Cu toane = capricios, răsfăţat. ♦ Criză, atac. ♢ Expr. A-i veni (cuiva) o toană (sau toanele) = a-l apuca (pe cineva) năbădăile, furiile; a-i veni (pe neaşteptate) cheful să facă ceva (neobişnuit). Toană de plâns = ropot, val, izbucnire de plâns. ♦ Stare de spirit, dispoziţie. ♦ Fig. Mişcare repede, violentă. 2. (Precedat de „o”) Interval de timp, răstimp (scurt). ♦ Cantitate mică din ceva. – Cf. t u n a.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TOÁNĂ2, toane, s.f. 1. Ocol făcut prin desfăşurarea largă şi completă a unui năvod, care prinde peştele înconjurându-l; loc (bogat în peşte) unde se aruncă în acest fel năvodul. ♦ Spărtură, gaură făcută în gheaţa unei ape, pentru a pescui sau pentru a scoate apă; copcă. 2. Timpul când peştele umblă după mâncare. – Din ucr., rus. tonea.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TOÁN//Ă1 ~e f. 1) mai ales la pl. Dispoziţie de moment, stranie şi inexplicabilă; moft; capriciu; maraz; naz; marafet. ♢ Cu ~e capricios. A fi (sau a se afla) în ~e bune (rele) a avea dispoziţie bună (sau rea). 2) Izbucnire momentană. ~ de plâns.A-i veni cuiva o ~ (sau ~ele) a apuca pe cineva furia; a deveni nervos. 3) fig. rar Mişcare bruscă şi violentă. ~a vântului. 4) Răstimp scurt. /v. a tuna
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TOÁN//Ă2 ~e f. 1) Ocol făcut special pe o întindere de apă unde se pescuieşte cu năvodul. 2) Loc bogat în peşte. 3) Timp potrivit pentru prins peşte. 4) Gaură pe suprafaţa îngheţată a unei ape, făcută pentru a prinde peşte sau pentru a lua apă; copcă; produf. /<ucr., rus. tonea
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

toánă (-ne), s.f. – 1. Atac, insultă, criză. – 2. Capriciu, chef, glumă. Ngr. τόνος „putere, forţă”, cf. τονίζω „a accentua”. Der. din sb., cr. tonja „furtună” (Cihac, II, 415) sau de la a tuna (Philipide, Principii, 61; Iordan, Dift., 190) nu este probabilă. La origine trebuie să fie termen medical. – Der. tonatic (var. tonos), adj. (capricios, năzuros); tonoasă, s.f. (Trans., zburdălnicie, şotie). Der. neol. ton, s.n., din fr. ton (mr. ton, din ngr.); tonalitate, s.f., din fr. tonalité; tonic, adj., din fr. tonique; atonal, adj., din fr. atonal; intona, vb., din fr. entonner; tonisi, vb. (a compune, a pune pe muzică), din ngr. τονίζω (Tiktin).
(Dicţionarul etimologic român)

toánă (-ne), s.f. – 1. Aruncarea plasei de pescuit. – 2. Gaură, copcă în apa îngheţată pentru a putea pescui. Sl., cf. sb. ton „acţiunea de a scufunda”, tonuti „a scufunda” (Scriban).
(Dicţionarul etimologic român)

a avea toane expr. a fi capricios (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

toánă (capriciu, ocol) s. f., g.-d. art. toánei; pl. toáne
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
TOÁNĂ s. 1. (mai ales la pl.) v. capriciu. 2. (la pl.) v. dispoziţie.
(Dicţionar de sinonime)

TOÁNĂ s. v. acces, atac, banc, bătaie, boişte, cârd, copcă, criză, furie, haită, înverşunare, mânie, ochi, puseu, stol.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: to toa toan

Cuvinte se termină cu literele: na ana oana