tobă dex - definiţie, sinonime, conjugare

tobă

[Sinonime]
TÓBĂ, tobe, s.f. 1. Instrument muzical de percuţie, format dintr-un cilindru scurt, larg şi gol, de lemn sau de metal, pe fundurile căruia este întinsă câte o membrană de piele, care, lovită (cu două baghete), produce sunete. ♢ Expr. A bate toba = a) a bate ritmic cu degetele într-un obiect (din nervozitate sau din nerăbdare); b) (fam.) a avea accese de tuse, a tuşi; c) (fam.) a divulga un secret, a lansa tot felul de ştiri. A bate toba (la urechea) surdului = a vorbi cuiva degeaba, a sfătui pe cineva zadarnic, a nu fi ascultat. A face (pe cineva) tobă de bătaie sau a face (cuiva) pântecele (sau spinarea) tobă = a bate zdravăn (pe cineva). A fi (sau a ieşi) tobă de carte (sau de învăţătură) = a fi foarte învăţat. A umbla cu toba sau a-i bate (cuiva) toba sau a vinde averea (cuiva) cu toba = a vinde lucrurile sau averea cuiva la licitaţie publică. 2. Nume dat mai multor obiecte de lemn sau de metal, fixe sau mobile, în formă de cilindru gol. ♢ Tobă de eşapament = cutie cilindrică la motoarele cu ardere internă, care amortizează zgomotul produs la evacuarea gazelor de ardere. ♦ Organ de maşină folosit pentru transmiterea unei forţe de tracţiune prin intermediul unui cablu sau al unui lanţ. ♦ Cutie metalică de formă rotundă sau dreptunghiulară, în care se bobinează filmul pentru unele aparate de proiecţie. 3. Mezel preparat din bucăţele de carne, de slănină, de măruntaie etc. introduse în membrana care formează stomacul porcului. 4. (La jocul de cărţi) Caro. [Var.: (înv. şi pop.) dóbă s.f.] – Din magh. dob.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TÓB//Ă ~e f. 1) Instrument muzical de percuţie, constând dintr-un cilindru gol pe dinăuntru, acoperit la ambele capete cu câte o membrană de piele întinsă, care, prin lovire, produce sunete înfundate. ♢ A bate ~a a) a lovi ritmic cu degetele în ceva, fiind iritat sau lipsit de răbdare; b) a răspândi o ştire; a divulga un secret. A fi ~ de carte (sau de învăţătură) a poseda multe cunoştinţe. A se face ~ a mânca pe săturate. A vinde (averea cuiva) cu ~a a vinde la mezat. 2) Piesă cilindrică, goală în interior, folosită în tehnică; tambur. ~ pentru cablu.~ de eşapament piesă la motoarele cu ardere internă care amortizează zgomotul produs în timpul evacuării gazelor de ardere. 3) Mezel preparat din carne de porc, măruntaie şi slănină, puse în pielea stomacului, care se fierbe şi se presează. 4) pop. (la jocul de cărţi) Semn distinctiv având forma unui romb de culoare roşie; caro. 5) Carte de joc marcată cu acest semn. /<ung. dob
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

tóbă (-be), s.f. – 1. Tambur. – 2. Culoare la jocul de cărţi. – 3. Un tip de salam. – Var. Mold., Trans. dobă (şi der.). Mag. dob (Tiktin; Gáldi, 89 şi 150). – Der. tobaş, s.m. (Trans., toboşar), din mag. dobos, dublet al lui toboş, s.m. (tort), cf. sb. doboš „tartă”. Este bg. toba care pare că provine din rom. (Capidan, Raporturile, 234).
(Dicţionarul etimologic român)

tóbă s. f., g.-d. art. tóbei; pl. tóbe
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
TÓBĂ s. I. 1. (MUZ.) darabană, (rar) tambur, (înv. şi reg.) baraban, barabancă, (înv.) tâmpină. (Bate ~.) 2. (TEHN.) tambur. II. (prin Ban. şi sud-vestul Transilv.) şfarcă. (Mezelul numit ~.) III. caro. (~ la cărţile de joc.)
(Dicţionar de sinonime)

TÓBĂ s. v. batoză, cuptor, timpan, treierătoare.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: to tob

Cuvinte se termină cu literele: ba oba