tobiță

TOBÍŢĂ, tobiţe, s.f. Diminutiv al lui tobă (1). – Tobă + suf. -iţă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

tobíţă s. f., g.-d. art. tobíţei; pl. tobíţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

Cuvinte care încep cu literele: to tob tobi tobit

Cuvinte se termină cu literele: ta ita bita obita