tocănițelor

TOCĂNÍŢĂ, tocăniţe, s.f. Diminutiv al lui tocană. – Tocană + suf. -iţă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

tocăníţă s. f., g.-d. art. tocăníţei; pl. tocăníţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

tocăníţă, tocăníţe, s.f. (reg.) 1. ciocănitoare. 2. bibilică. 3. cârtiţă.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

---

Sinonime:
TOCĂNÍŢĂ s. v. orbete.
(Dicţionar de sinonime)