tocănire dex - definiţie, sinonime, conjugare
TOCĂNÍ, tocănesc, vb. IV. Intranz. A bate, a bocăni, a ciocăni; a toca. – Contaminare între toca şi ciocăni, bocăni.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TOCĂNÍRE, tocăniri, s.f. Acţiunea de a tocăni şi rezultatul ei; bocănit, ciocănitură. – V. tocăni.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A TOCĂN//Í ~ésc intranz. A lovi repetat (cu un obiect în ceva tare), producând un zgomot specific. /toc + suf. ~ăni
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

tocăní vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. tocănésc, imperf. 3 sg. tocăneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. tocăneáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

tocăníre s. f., g.-d. art. tocănírii; pl. tocăníri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
TOCĂNÍ vb. v. bate, bocăni, bodogăni, cicăli, ciocăni, dăscăli, jegoşi, mărunţi, mânji, murdări, păta, plictisi, pocăni, sâcâi, toca.
(Dicţionar de sinonime)

TOCĂNÍRE s. v. bătaie, bocăneală, bocănire, bocănit, bocănitură, ciocăneală, ciocă-nire, ciocănit, ciocănitură.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: to toc toca tocan tocani

Cuvinte se termină cu literele: re ire nire anire canire