toca dex - definiţie, sinonime, conjugare
TÓCĂ, toci, s.f. 1. Căciuliţă sau pălărioară fără boruri, purtată de femei. 2. Acoperământ pentru cap, de formă cilindrică, fără boruri, purtat de magistraţi şi de avocaţi în exerciţiul funcţiunii. – Din fr. toque.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TOCÁ, toc, vb. I. 1. Tranz. A tăia în bucăţi foarte mărunte. 2. Tranz. Fig. (Fam.) A cheltui fără chibzuială, a risipi bani, averi. ♦ A duce pe cineva la ruină, obligându-l la cheltuieli nechibzuite; a face pe cineva să sărăcească. 3. Intranz., Tranz. A bate, a ciocăni, a lovi. ♦ Fig. A flecări, a sporovăi. ♢ Expr. A-i toca cuiva la ureche (sau la cap) sau a toca pe cineva la cap = a spune mereu acelaşi lucru, a bate pe cineva la cap cu acelaşi lucru, a plictisi. A toca la verzi şi uscate sau a toca câte-n lună şi-n soare = a vorbi mult şi fără rost. 4. Intranz. A bate toaca. ♢ Expr. Unde popa nu toacă = foarte departe. ♦ (Despre o armă) A bubui la intervale dese; a păcăni. ♦ (Despre păsări) A produce un zgomot caracteristic prin lovirea repetată a celor două părţi ale ciocului. – Din lat. *toccare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TÓ//CĂ ~ci f. 1) Acoperământ pentru cap de formă cilindrică, fără boruri, purtat de magistraţi. 2) Pălărie mică, fără boruri, purtată de femei. [G.-D. tocii] /<fr. toque
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A TOCÁ toc 1. tranz. 1) (materiale sau alimente)A tăia în bucăţi mici (cu ajutorul unui cuţit sau al unei maşini speciale). 2) fig. fam. (bani sau bunuri materiale) A risipi în mod nechibzuit; a irosi; a risipi; a cheltui. 2. intranz. 1) A bate toaca. 2) A vorbi mult şi repede (ca o toacă). ♢ A-i ~ cuiva la ureche (sau la cap) a plictisi pe cineva, spunându-i mereu aceleaşi lucruri; a-i bate cuiva capul. ~ la verzi şi uscate a flecări. 3) (despre arme) A ţăcăni întruna. 4) (despre păsări, mai ales despre berze) A produce un sunet caracteristic prin lovirea repetată a celor două părţi ale ciocului. /<lat. toccare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

tócă (-ci), s.f. – Baretă, tichie. Fr. toque. – Der. toc, s.n. (pălărie de damă), cf. rus. tok (Candrea).
(Dicţionarul etimologic român)

TÓCĂ s.f. 1. Acoperământ pentru cap, fără boruri, purtat în trecut de avocaţi sau de magistraţi. 2. Pălărioară fără boruri sau căciuliţă pe care o poartă femeile. [< fr. toque, cf. it. tocco].
(Dicţionar de neologisme)

TÓCĂ s. f. 1. acoperământ pentru cap, fără boruri, purtat în trecut de avocaţi sau de magistraţi. 2. căciuliţă sau pălărioară fără boruri purtată de femei. (< fr. toque)
(Marele dicţionar de neologisme)

tócă s. f., g.-d. art. tócii; pl. toci
(Dicţionar ortografic al limbii române)

tocá vb., ind. prez. 1 sg. toc, 3 sg. şi pl. toácă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
TOCÁ vb. a mărunţi, (reg.) a tocăni, (Mold.) a hăcui. (A ~ furaje, ceapă.)
(Dicţionar de sinonime)

TOCÁ vb. v. arunca, azvârli, bate, bocăni, bodogăni, calici, cheltui, cicăli, ciocăni, dăscăli, flecări, irosi, izbi, împrăştia, îndruga, lovi, păcăni, pălăvrăgi, pârâi, plictisi, pocăni, prăpădi, răpăi, risipi, ruina, sărăci, scăpăta, sâcâi, sporovăi, trăncăni, ţăcăni, zvârli.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: to toc

Cuvinte se termină cu literele: ca oca