tocilară dex - definiţie, sinonime, conjugare
TOCILÁR, -Ă, tocilari, -e, s.m. şi f. 1. Persoană care se ocupă cu ascuţirea instrumentelor de tăiat (la tocilă). 2. Fig. Elev sau student care îşi învaţă lecţiile pe dinafară, în mod mecanic; bucher. – Tocilă + suf. -ar.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TOCILÁR ~i m. 1) Persoană care se ocupă cu ascuţirea (la tocilă) a instrumentelor de tăiat. 2) fam. Elev care învaţă lecţiile în mod mecanic, fără a pătrunde în esenţă; bucher. /tocilă + suf. ~ar
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

tocilár s. m., pl. tocilári
(Dicţionar ortografic al limbii române)

tociláră s. f., g.-d. art. tocilárei; pl. tociláre
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
TOCILÁR s. (rar) ascuţitor, (reg.) tocitor, (Ban., Transilv. şi Bucov.) şlaifăr. (~ul ascute cuţitele.)
(Dicţionar de sinonime)

TOCILÁR s. v. bucher.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: to toc toci tocil tocila

Cuvinte se termină cu literele: ra ara lara ilara cilara