tocilărie

TOCILĂRÍE, tocilării, s.f. 1. Atelierul tocilarului (1). 2. Ocupaţia tocilarului (1). – Tocilar + suf. -ie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TOCILĂRÍ//E ~i f. 1) Atelier cu tocilă (sau polizor) unde se ascut unelte de tăiat. 2) rar Meserie de tocilar. [G.-D. tocilăriei] /tocilă + suf. ~ar
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

tocilăríe s. f., art. tocilăría, g.-d. art. tocilăríei; (ateliere) pl. tocilăríi, art. tocilăríile
(Dicţionar ortografic al limbii române)