tolănit

TOLĂNÍ, tolănesc, vb. IV. Refl. (Despre fiinţe) A se lungi într-o poziţie comodă (pentru a se odihni). ♦ Intranz. A sta culcat, a lenevi. – Cf. t o l o g i.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A SE TOLĂN//Í mă ~ésc intranz. pop. (despre fiinţe) A se culca, întinzându-se comod în toată lungimea; a se tologi. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

tolăní vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. tolănésc, imperf. 3 sg. tolăneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. tolăneáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
TOLĂNÍ vb. a se întinde, a se lungi, (reg.) a răcăşi, (prin Munt. şi Olt.) a răbuni, (Mold.) a se tologi. (Ce te-ai ~ aşa în fotoliu?)
(Dicţionar de sinonime)

TOLĂNÍ vb. v. lenevi, trândăvi.
(Dicţionar de sinonime)

TOLĂNÍT adj. 1. culcat, întins, lungit, trântit, (reg.) răbunit, (Mold.) tologit. (Stă puţin ~ după-amiază.) 2. răsturnat, trântit. (Şedea ~ în fotoliu.)
(Dicţionar de sinonime)