tolerant

TOLERÁNT, -Ă, toleranţi, -te, adj. (Adesea substantivat) Care tolerează; îngăduitor, indulgent. – Din fr. tolérant.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TOLERÁN//T ~tă (~ţi, ~te) Care tolerează; îngăduitor; indulgent; iertător. /<fr. tolérant
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TOLERÁNT, -Ă adj. Îngăduitor, indulgent. [Cf. fr. tolérant].
(Dicţionar de neologisme)

TOLERÁNT, -Ă adj. care tolerează; îngăduitor, indulgent. (< fr. tolérant)
(Marele dicţionar de neologisme)

toleránt adj. m., pl. toleránţi; f. sg. tolerántă, pl. toleránte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
TOLERÁNT adj. v. concesiv.
(Dicţionar de sinonime)

---

Antonime:
Tolerant ≠ intolerant, intransigent, netolerant
(Dicţionar de antonime)