tolontăire

TOLONTĂÍ, tolontăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A vorbi singur şi mâniat; a boscorodi. – V. tolocăni.
(Dicţionarul limbii române moderne)

TOLONTĂÍRE s.f. v. TOLONTĂI. [DLRM]
(Alte dicţionare)

Cuvinte care încep cu literele: to tol tolo tolon tolont

Cuvinte se termină cu literele: re ire aire taire ntaire