tomna
[Conjugare]
TOMNÁ, tomnez, vb. I. Intranz. (Despre oi, vite) A-şi petrece toamna într-un loc cu păşuni. ♦ Tranz. A ţine oile, vitele toamna într-un loc cu păşune. – Din toamnă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A TOMN//Á ~éz 1. intranz. (despre vite şi oi) A sta toamna (într-un loc unde sunt păşuni). 2. tranz. (oi, vite) A îngriji în timpul toamnei. /Din toamnă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
tomná vb., ind. prez. 1 sg. tomnéz, 3 sg. şi pl. tomneáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A TOMN//Á ~éz 1. intranz. (despre vite şi oi) A sta toamna (într-un loc unde sunt păşuni). 2. tranz. (oi, vite) A îngriji în timpul toamnei. /Din toamnă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)