tomnatic

TOMNÁTIC, -Ă, tomnatici, -ce, adj. 1. Care apare toamna, care se face toamna; de toamnă. ♦ (Despre pomi) Care rodeşte toamna; (despre fructe) care se coace toamna. ♦ (Adverbial) Ca toamna, a toamnă; fig. trist, melancolic. 2. Fig. (Despre oameni) Trecut de maturitate, ajuns la vârsta care precedă bătrâneţea. ♢ Flăcău (sau holtei, fecior) tomnatic = bărbat trecut de tinereţe şi rămas neînsurat. [Var.: tomnátec, -ă adj.] – Toamnă + suf. -atic.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TOMNÁTI//C¹ ~ce n. înv. Loc unde se poate sta la adăpost în timpul toamnei. /toamnă + suf. ~atic
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TOMNÁTI//C² ~că (~ci, ~ce) 1) Care ţine de toamnă; propriu toamnei; autumnal. Ploaie ~că. 2) (despre fructe, legume) Care se coace toamna. Ridiche ~că. 3) (despre pomi) Care are fructe ce se coc toamna. 4) fig. (despre persoane) Care este înaintat în vârstă. ♢ Flăcău ~ bărbat matur, rămas neînsurat. /toamnă + suf. ~atic
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

tomnátic adj. m., pl. tomnátici; f. sg. tomnátică, pl. tomnátice
(Dicţionar ortografic al limbii române)

tomnátic s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
TOMNÁTIC adj. (livr.) autumnal, (reg.) tomniu. (Fructe ~; zile ~.)
(Dicţionar de sinonime)

---

Antonime:
Tomnatic ≠ primăvăratic
(Dicţionar de antonime)