tonal
TONÁL, -Ă, tonali, -e, adj. Referitor la ton2 sau la tonalitate. – Din fr. tonal.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TONÁL ~ă (~i, ~e) Care ţine de tonuri; propriu tonurilor. /<fr. tonal
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
TONÁL, -Ă adj. (Muz.) Referitor la tonuri, la tonalitate. ♢ Sistem tonal = sistem al tonurilor. ♦ (Pict.) Referitor la tonul sau la nuanţa culorilor. [Cf. fr., engl. tonal].
(Dicţionar de neologisme)
TONÁL, -Ă adj. 1. (lingv.) referitor la ton. o accent ~ = accent de înălţime. 2. (muz.) referitor la tonuri, la tonalitate. o sistem ~ = sistem al tonurilor. 3. referitor la tonul, la nuanţa culorilor. (< fr. tonal)
(Marele dicţionar de neologisme)
tonál adj. m., pl. tonáli; f. sg. tonálă, pl. tonále
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TONÁL ~ă (~i, ~e) Care ţine de tonuri; propriu tonurilor. /<fr. tonal
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
TONÁL, -Ă adj. 1. (lingv.) referitor la ton. o accent ~ = accent de înălţime. 2. (muz.) referitor la tonuri, la tonalitate. o sistem ~ = sistem al tonurilor. 3. referitor la tonul, la nuanţa culorilor. (< fr. tonal)
(Marele dicţionar de neologisme)
tonál adj. m., pl. tonáli; f. sg. tonálă, pl. tonále
(Dicţionar ortografic al limbii române)