tonic dex - definiţie, sinonime, conjugare

tonic

[Sinonime]
TÓNIC, -Ă, tonici, -ce, adj., subst. 1. Adj. (Despre vocale sau silabe) Care poartă accentul, pe care cade accentul. ♢ Accent tonic = accentul muzical al vocalelor şi al silabelor; p. ext. accentul expirator sau de intensitate. 2. S.f. (Muz.) Treapta întâi a modurilor major sau minor. ♦ Acord construit pe treapta întâi a modului major sau minor. 3. Adj., s.n. (Substanţă, medicament) care are proprietatea de a fortifica un organism; întăritor, fortifiant. – Din fr. tonique, it. tonico.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TÓNI//C ~că (~ci, ~ce) 1) (despre vocale sau silabe) Care poartă accent; cu accent; accentuat. ♢ Accent ~ accent muzical cu care se rostesc vocalele şi silabele. 2) med. (despre substanţe, medicamente) Care întăreşte organismul; cu proprietăţi de întărire a organismului; întăritor; fortifiant; reconfortant; tonifiant. Vin ~. /<fr. tonique
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TÓNIC, -Ă adj. 1. (Despre o vocală, o silabă) Pe care cade accentul. ♢ Accent tonic = accent muzical; (p. ext.) accent expirator sau de intensitate. 2. (Med.; şi s.n.) (Substanţă, medicament) care întăreşte organismul, reface forţele; întăritor. // (Şi în forma toni-, tono-) Element prim şi secund de compunere savantă cu semnificaţia „întăritor”, „care fortifică”. [< fr. tonique, it. tonico, cf. gr. tonikos].
(Dicţionar de neologisme)

TÓNIC, -Ă I. adj. (despre vocale, silabe) pe care cade accentul. o accent ~ = accent muzical. (p. ext.) accent expirator sau de intensitate. II. adj., s. n. (medicament) care tonifică organismul, reface forţele; reconfortant, reconstituant, fortifiant; tonifiant. III. s. f. (muz.) treapta principală (întâi) a modurilor major şi minor; acord pe această treaptă. (< fr. tonique, it. tonico)
(Marele dicţionar de neologisme)

tónic adj. m., pl. tónici; f. sg. tónică, pl. tónice
(Dicţionar ortografic al limbii române)

tónic s. n., pl. tónice
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
TÓNIC adj. v. întăritor.
(Dicţionar de sinonime)

TÓNIC adj., s. 1. adj. (FON.) accentuat. (Vocală ~; silabă ~.) 2. adj., s. v. întăritor.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Tonic ≠ aton, atonic
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: to ton toni

Cuvinte se termină cu literele: ic nic onic