tonifiant

TONIFIÁNT, -Ă, tonifianţi, -te, adj., s.n. Tonic (3). [Pr.: -fi-ant] – Din fr. tonifiant.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TONIFIÁN//T ~tă (~ţi, ~te) şi substantival (despre substanţe, medicamente, factori etc.) Care tonifică; cu proprietăţi de întărire a organismului; întăritor; tonic; fortifiant; reconfortant. [Sil. -fi-ant] /<fr. tonifiant
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TONIFIÁNT, -Ă adj. Care tonifică; tonic (2) [în DN]. [< fr. tonifiant].
(Dicţionar de neologisme)

TONIFIÁNT, -Ă adj. (şi fig.) care tonifică; tonic (II). (< fr. tonifiant)
(Marele dicţionar de neologisme)

tonifiánt adj. m. (sil. -fi-ant), pl. tonifiánţi; f. sg. tonifiántă, pl. tonifiánte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

tonifiánt s. n. (sil. -fi-ant), pl. tonifiánte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
TONIFIÁNT adj., s. v. întăritor.
(Dicţionar de sinonime)