tonometrie

TONOMETRÍE s.f. 1. Capitol al chimiei fizice care studiază presiunea de vapori a soluţiilor nevolatile, în scopul determinării greutăţii moleculare a substanţelor dizolvate. ♦ Măsurarea presiunii de vapori a unei soluţii. 2. (Med.) Măsurare a tensiunii (intraoculare). – Din fr. tonométrie, germ. Tonometrie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TONOMETRÍE s.f. 1. Măsurarea presiunii de vapori a unei soluţii. ♦ Capitol al fizicii care se ocupă cu măsurătorile presiunilor de vapori ai soluţiilor unor substanţe nevolatile. 2. Operaţie de măsurare a tensiunii. [Gen. -iei. / < fr. tonométrie, germ. Tonometrie].
(Dicţionar de neologisme)

TONOMETRÍE s. f. 1. procedeu de determinare a greutăţii moleculare prin măsurarea tensiunii de vapori ai soluţiilor unor substanţe nevolatile. ♢ studiu al soluţiilor bazat pe acest procedeu. 2. măsurare a tensiunii vasculare cu ajutorul a diverse aparate; măsurare a tensiunii intraoculare. (< fr. tonométrie, germ. Tonometrie)
(Marele dicţionar de neologisme)

tonometríe s. f. (sil. -tri-), art. tonometría, g.-d. tonometríi, art. tonometríei
(Dicţionar ortografic al limbii române)