tonometru
TONOMÉTRU, tonometre, s.n. (Fon.) Aparat electronic pentru extragerea şi măsurarea frecvenţei fundamentale a semnalelor vorbirii. – Din fr. tonomètre.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TONOMÉTR//U ~e n. Instrument pentru măsurarea presiunilor şi a tensiunilor. /<fr. tonometre
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
TONOMÉTRU s.n. Instrument pentru măsurarea presiunilor şi a tensiunilor (mai ales a tensiunii sângelui). [< fr. tonomètre].
(Dicţionar de neologisme)
TONOMÉTRU s. n. instrument folosit în tonometrie. (< fr. tonomètre)
(Marele dicţionar de neologisme)
tonométru s. n. (sil. -tru), art. tonométrul; pl. tonométre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TONOMÉTR//U ~e n. Instrument pentru măsurarea presiunilor şi a tensiunilor. /<fr. tonometre
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
TONOMÉTRU s. n. instrument folosit în tonometrie. (< fr. tonomètre)
(Marele dicţionar de neologisme)
tonométru s. n. (sil. -tru), art. tonométrul; pl. tonométre
(Dicţionar ortografic al limbii române)