tonti dex - definiţie, sinonime, conjugare
TONT, TOÁNTĂ, tonţi, toante, adj., s.m. şi f. (Om) prost, neghiob, nătâng. [Var.: (pop.) tânt, -ă adj.] – Cf. it., sp., port. t o n t o.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TONT toántă (tonţi, toánte) şi substantival (despre persoane sau despre manifestările lor) Care vădeşte lipsă de inteligenţă; prost; neghiob; tâmp; nătărău; netot; nerod; stupid; năuc; nătâng; tălălău. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

tont (-oántă), adj. – Prost, nerod. – Var. tînt. Creaţie expresivă, cf. tîmp, it., sp., port. tonto, calabr. ntontu (Meyer-Lübke, ZRPh., XXVIII, 636; REW 8988). – Der. tontălău (var. tăntălău, tontalan, tontolog, tontolete), s.m. (prost, nătîng, nepriceput); tonti, vb. (a prosti). Tontoroi, s.n. (ţopăială) se bazează fără îndoială pe acelaşi sens, deşi nu este atestat astfel, se foloseşte în expresia a juca tontoroiul „a ţopăi ca un nebun”, var. ţonţoroi (după Cihac, II, 534, de la ţanţoş; după Scriban,din mag. tantorogni „a ţopăi”). Torontoc, s.m. (Olt., prost) s-a format ca sărîntoc. Tut, s.m. (Munt., prost) pare a fi acelaşi cuvînt ca tont, cu pierderea nazalei, der. tută, s.f. (toantă); rătuti, vb. (a prosti, a zăpăci), pe care Scriban îl lega degeaba de mag. Ratoti ember „om din satul Ratot”; rătuteală, s.f. (zăpăceală; prostie); hututui, s.m. (Mold., zăpăcit); tutuială, s.f. (zăpăceală).
(Dicţionarul etimologic român)

tónt adj. m., s. m., pl. tonţi; f. sg. toántă, pl. toánte
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
TONT adj., s. v. prost.
(Dicţionar de sinonime)

TONTÍ vb. v. îndobitoci, prosti, tâmpi.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Tont ≠ ager, deştept, înţelept, inteligent, isteţ, mintios
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: to ton tont

Cuvinte se termină cu literele: ti nti onti