tontoroiul

TONTORÓIUL s.n. art. în expr. v. TONTOROI. (În expr.) A juca (sau a sări) tontoroiul = a juca sau a dansa cu mişcări bruşte şi cu sărituri, fără ritm; a ţopăi. (Fam.; în expr.) A juca (pe cineva) tontoroiul = a obliga (pe cineva) să se supună dorinţelor, capriciilor cuiva. [Var.: ţonţorói s.n.] [DEX \'98]
(Alte dicţionare)

tontoróiul / ţonţoróiul (în expr.) s. n. art.
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)