tonus dex - definiţie, sinonime, conjugare

tonus

TÓNUS, tonusuri, s.n. 1. Stare permanentă de uşoară tensiune a muşchilor unui organism sănătos (aflat în repaus). 2. Stare permanentă de excitaţie (în condiţii de repaus) a centrilor nervoşi. ♦ Fig. Energie, vigoare. – Din fr. tonus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TÓNUS ~uri n. 1) Stare normală a muşchilor sau a centrilor nervoşi ai unui organism sănătos. 2) Stare permanentă de excitaţie a centrilor nervoşi în condiţii de repaus. 3) fig. Capacitate de a face ceva; putere fizică. /<fr. tonus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TÓNUS s.n. Stare de funcţionare latentă a muşchilor sau a nervilor în repaus, în măsură a se modifica la intervenţia diverşilor excitanţi. ♦ (Fig.) Energie, vigoare. [< fr., lat. tonus, cf. gr. tonos].
(Dicţionar de neologisme)

TÓNUS s. n. 1. stare de funcţionare a muşchilor sau a nervilor de repaus, în măsură a se modifica la intervenţia diverşilor excitanţi. 2. (fig.) energie, vigoare. (< fr. tonus)
(Marele dicţionar de neologisme)

tónus s. n., pl. tónusuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: to ton tonu

Cuvinte se termină cu literele: us nus onus