topi dex - definiţie, sinonime, conjugare
TOPÍ, topesc, vb. IV. 1. Refl. şi tranz. A trece sau a face ca un corp să treacă, prin încălzire, din stare solidă în stare lichidă; a (se) lichefia. ♦ Refl. A-şi pierde consistenţa, a se muia (sub efectul căldurii). ♦ Tranz. şi refl. Fig. (Despre oameni) A (se) înduioşa, a (se) îmblânzi. 2. Tranz. şi refl. (Fam.) A (se) dizolva (în apă sau în alt lichid). ♦ Refl. Fig. A se contopi, a fuziona. 3. Refl. (Despre lumânări; p. ext. despre obiecte supuse acţiunii focului) A se consuma prin ardere; a se mistui. ♦ Fig. (Despre oameni) A slăbi, a se usca, a se vlăgui. ♦ Fig. (Fam.; despre oameni) A se face nevăzut, a dispărea, a pleca. ♦ Fig. A se sfârşi, a se prăpădi, a muri (de fericire sau de dragul cuiva). ♢ Expr. A se topi după cineva = a ţine foarte mult la cineva, a iubi cu patimă pe cineva. A se topi de râs = a râde grozav, cu mare poftă. 4. Tranz. A supune unele plante textile unui proces metodic de descompunere a tulpinilor lor, prin menţinerea în apă, sub zăpadă sau la rouă, pentru a separa astfel fibrele textile. 5. Refl. Fig. A se şterge, a se estompa; a.se risipi. 6. Tranz. Fig. A distruge, a nimici, a desfiinţa. ♦ A consuma, a irosi bani, avere, sănătate etc. – Din sl. topiti.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ŢOP interj. 1. Exclamaţie care însoţeşte o săritură, o mişcare bruscă sau (rar) care sugerează o cădere. 2. Exclamaţie care se rosteşte la sosirea cuiva sau la intervenţia neaşteptată a cuiva. ♦ Cuvânt care exprimă o schimbare subită de atitudine, de situaţie. [Var.: ţup, ţúpa interj.] – Onomatopee.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A TOP//Í ~ésc tranz. 1) A face să se topească. 2) (cânepa, inul etc.) A ţine în apă pentru a separa fibrele de tulpină; a dubi; a mura. 3) fig. A face să nu mai existe (prin aplicarea forţei); a nimici; a distruge; a se prăpădi. 4) fig. A consuma fără măsură; a cheltui fără socoteală; a irosi. ~ sănătatea. /<sl. topiti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE TOP//Í mă ~ésc intranz. 1) A trece din stare solidă în stare lichidă. 2) fig. A deveni din ce în ce mai puţin vizibil, dispărând. 3) (despre obiecte supuse acţiunii focului) A dispărea prin ardere; a se mistui. 4) fig. (despre oameni) A se slei de puteri (sub acţiunea unui sentiment puternic sau a unei boli latente). ♢ ~ din picioare (sau văzând cu ochii) a slăbi foarte repede. A i ~ cuiva inima a fi cuprins de sentimente chinuitoare. /<sl. topiti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ŢOP interj. 1) (se foloseşte drept strigăt când cineva face o săritură). 2) (se foloseşte pentru a exprima o schimbare bruscă de situaţie sau de atitudine). /Onomat.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

topí (-pésc, -ít), vb. – 1. A trece din stare solidă în stare lichidă. – 2. A turna un metal. – 3. A dizolva. – 4. A pune în apă inul sau cînepa pentru a le macera. – 5. A distruge, a anihila, a desface. – 6. A consuma, a risipi, a irosi. – 7. A dispărea. – 8. (Arg.) A-şi lua tălpăşiţa, a o şterge. – Mr. tuchescu, tuchire, megl. tupés, tupiri. Sl. topiti „a încălzi” (Miklosich, Slaw. Elem., 49; Cihac, II, 417; Conev 76), cf. pol. topić, rus. topitĭ. – Der. topenie, s.f. (dezastru, catastrofă); topilă, s.f. (bazin de topire, baltă pentru in sau cînepă); topitor, adj. (care topeşte, care toarnă metal); topitură, s.f. (topire; turnare; mîncare de jumări cu ceapă); topliţă, s.f. (băltoacă, topilă; izvor de apă minerală caldă); din sl. toplica; topitoare, s.f. (topilă; creuzet); topitorie, s.f. (atelier de topit metale); toplotă, s.f. (înv., apă caldă), sec. XVII, din sl. toplota (Tiktin).
(Dicţionarul etimologic român)

ţop interj. – Exprimă ideea de salt sau de săritură neaşteptată. – Var. ţup(a), ţopa. Creaţie expresivă: cf. hop, ţuşti şi REW 8960b, sb., slov. cop, rut. cuppā (Candrea). – Der. ţopăi (var. ţupăi), vb. (a sări, a sălta; a dansa prost); ţopăială, s.f. (săritură; dans); ţoapă, s.f. (mitocan, dobitoc); ţopîrlă (var. ţopîrcă), s.f. (ţăran, bădăran); ţopîrlan, s.m. (mîrlan, mitocan), cf. ngr. τσοπάνης.
(Dicţionarul etimologic român)

ţop (-pi), s.m. – 1. Panglică, fundă. – 2. Poreclă dată moţilor, care obişnuiesc să-şi împletească părul. Germ. Zopf, prin intermediul săs. tsôp (Borcea 216). În ciuda afirmaţiei acestui autor, nu are nimic în comun cu ţopîrlan, cel puţin cu primul sens; cu cel de-al doilea ar putea exista o confuzie, destul de naturală, între ţop şi ţoapă.
(Dicţionarul etimologic român)

topí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. topésc, imperf. 3 sg. topeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. topeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ţop/ţop-ţóp interj.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ţop, ţopi, s.m. (reg.) 1. coadă de păr înnodată cu o panglică făcută de fetele de la ţară. 2. floare artificială purtată la nunţi.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

ţopi s.m. pl. (reg.) nume dat moţilor.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
TOPÍ vb. 1. (reg.) a (se) sparge. (S-a ~ zăpada.) 2. v. dizolva. 3. a (se) lichefia. (A ~ un metal.) 4. (reg.) a (se) mura. (A ~ o plantă textilă.)
(Dicţionar de sinonime)

TOPÍ vb. v. consuma, desfiinţa, distruge, epuiza, isprăvi, lichida, nimici, prăpădi, sfârşi, termina.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A se topi ≠ a îngheţa
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: to top

Cuvinte se termină cu literele: pi opi