topinambur

TOPINAMBÚR, topinamburi, s.m. (Bot.) Nap (2) (Helianthus tuberosus). – Din fr. topinambour.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TOPINAMBÚR ~i m. Plantă erbacee cultivată pentru tulpina ei subterană, tuberculată, folosită ca aliment, ca furaj; nap-porcesc. /<fr. topinambour
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TOPINAMBÚR s.m. Plantă originară din America, cu rădăcini sub formă de tuberculi, care se folosesc mai ales în hrana porcilor; (pop.) napi porceşti. [< fr. topinambour < numele unui trib din Brazilia].
(Dicţionar de neologisme)

TOPINAMBÚR s. m. plantă originară din America, cu rădăcini sub formă de tuberculi, pentru hrana porcilor; nap. (< fr. topinambour)
(Marele dicţionar de neologisme)

topinambúr s. m., pl. topinambúri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

TOPINAMBUR, topinamburi, s.m. Plantă erbacee originară din America de Nord, cu tulpina înaltă şi flori mari, galbene (Helianthus tuberosus), asemănătoare cu floarea-soarelui, dar de la care se consumă tuberculii mari cu gust pronunţat de anghinare; pop. nap-porcesc; din fr. topinambour.
(Dicţionar gastronomic explicativ)

---

Sinonime:
TOPINAMBÚR s. v. nap-porcesc.
(Dicţionar de sinonime)