topire dex - definiţie, sinonime, conjugare
TOPÍ, topesc, vb. IV. 1. Refl. şi tranz. A trece sau a face ca un corp să treacă, prin încălzire, din stare solidă în stare lichidă; a (se) lichefia. ♦ Refl. A-şi pierde consistenţa, a se muia (sub efectul căldurii). ♦ Tranz. şi refl. Fig. (Despre oameni) A (se) înduioşa, a (se) îmblânzi. 2. Tranz. şi refl. (Fam.) A (se) dizolva (în apă sau în alt lichid). ♦ Refl. Fig. A se contopi, a fuziona. 3. Refl. (Despre lumânări; p. ext. despre obiecte supuse acţiunii focului) A se consuma prin ardere; a se mistui. ♦ Fig. (Despre oameni) A slăbi, a se usca, a se vlăgui. ♦ Fig. (Fam.; despre oameni) A se face nevăzut, a dispărea, a pleca. ♦ Fig. A se sfârşi, a se prăpădi, a muri (de fericire sau de dragul cuiva). ♢ Expr. A se topi după cineva = a ţine foarte mult la cineva, a iubi cu patimă pe cineva. A se topi de râs = a râde grozav, cu mare poftă. 4. Tranz. A supune unele plante textile unui proces metodic de descompunere a tulpinilor lor, prin menţinerea în apă, sub zăpadă sau la rouă, pentru a separa astfel fibrele textile. 5. Refl. Fig. A se şterge, a se estompa; a.se risipi. 6. Tranz. Fig. A distruge, a nimici, a desfiinţa. ♦ A consuma, a irosi bani, avere, sănătate etc. – Din sl. topiti.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TOPÍRE s.f. Acţiunea de a (se) topi şi rezultatul ei. – V. topi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A TOP//Í ~ésc tranz. 1) A face să se topească. 2) (cânepa, inul etc.) A ţine în apă pentru a separa fibrele de tulpină; a dubi; a mura. 3) fig. A face să nu mai existe (prin aplicarea forţei); a nimici; a distruge; a se prăpădi. 4) fig. A consuma fără măsură; a cheltui fără socoteală; a irosi. ~ sănătatea. /<sl. topiti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE TOP//Í mă ~ésc intranz. 1) A trece din stare solidă în stare lichidă. 2) fig. A deveni din ce în ce mai puţin vizibil, dispărând. 3) (despre obiecte supuse acţiunii focului) A dispărea prin ardere; a se mistui. 4) fig. (despre oameni) A se slei de puteri (sub acţiunea unui sentiment puternic sau a unei boli latente). ♢ ~ din picioare (sau văzând cu ochii) a slăbi foarte repede. A i ~ cuiva inima a fi cuprins de sentimente chinuitoare. /<sl. topiti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

topí (-pésc, -ít), vb. – 1. A trece din stare solidă în stare lichidă. – 2. A turna un metal. – 3. A dizolva. – 4. A pune în apă inul sau cînepa pentru a le macera. – 5. A distruge, a anihila, a desface. – 6. A consuma, a risipi, a irosi. – 7. A dispărea. – 8. (Arg.) A-şi lua tălpăşiţa, a o şterge. – Mr. tuchescu, tuchire, megl. tupés, tupiri. Sl. topiti „a încălzi” (Miklosich, Slaw. Elem., 49; Cihac, II, 417; Conev 76), cf. pol. topić, rus. topitĭ. – Der. topenie, s.f. (dezastru, catastrofă); topilă, s.f. (bazin de topire, baltă pentru in sau cînepă); topitor, adj. (care topeşte, care toarnă metal); topitură, s.f. (topire; turnare; mîncare de jumări cu ceapă); topliţă, s.f. (băltoacă, topilă; izvor de apă minerală caldă); din sl. toplica; topitoare, s.f. (topilă; creuzet); topitorie, s.f. (atelier de topit metale); toplotă, s.f. (înv., apă caldă), sec. XVII, din sl. toplota (Tiktin).
(Dicţionarul etimologic român)

topí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. topésc, imperf. 3 sg. topeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. topeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

topíre s. f., g.-d. art. topírii; pl. topíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
TOPÍ vb. 1. (reg.) a (se) sparge. (S-a ~ zăpada.) 2. v. dizolva. 3. a (se) lichefia. (A ~ un metal.) 4. (reg.) a (se) mura. (A ~ o plantă textilă.)
(Dicţionar de sinonime)

TOPÍ vb. v. consuma, desfiinţa, distruge, epuiza, isprăvi, lichida, nimici, prăpădi, sfârşi, termina.
(Dicţionar de sinonime)

TOPÍRE s. 1. (FIZ.) fuziune. (Punct de ~.) 2. dizol-vare, solvire, topit (~ zahărului în apă.) 3. v. li-chefiere.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A se topi ≠ a îngheţa
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: to top topi topir

Cuvinte se termină cu literele: re ire pire opire