topitoare

TOPITÓR, -OÁRE, topitori, -oare, subst. 1. S.m. şi f. Muncitor care lucrează la un cuptor de topit sau, în general, la topirea unor materiale în cadrul procesului de producţie al unei întreprinderi. 2. S.f. Cuptor special pentru topirea metalelor; topilă (2). – Topi + suf. -tor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TOPIT//OÁRE ~óri f. Cuptor de topit metale sau alte materiale. /a topi + suf. ~toare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TOPITÓR ~i m. Muncitor specializat în topirea metalelor sau a altor materiale. /a topi + suf. ~tor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

topitoáre (persoană) s. f., g.-d. art. topitoárei; pl. topitoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

topitoáre (cuptor, vas de topit, topilă) s. f., g.-d. art. topitórii; pl. topitóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

topitór (persoană) s. m., pl. topitóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

topitór (instalaţie) s. n., pl. topitoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
TOPITOÁRE s. topilă. (~ pentru in.)
(Dicţionar de sinonime)