topitorie

TOPITORÍE, topitorii, s.f. Instalaţie pentru topirea unor materiale. ♦ Unitate industrială în care, din tulpinile de in, de cânepă etc., se separă, prin topire, fibrele textile liberiene şi se prelucrează pentru obţinerea fuiorului. – Topitor + suf. -ie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TOPITORÍ//E ~i f. 1) Secţie specială (pe lângă o întreprindere) unde se topesc anumite materiale (grăsimi, metale etc.). 2) Unitate industrială unde se topesc cânepa şi inul. [G.-D. topitoriei] /topitor + suf. ~ie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

topitoríe s. f., art. topitoría, g.-d. art. topitoríei; pl. topitoríi, art. topitoríile
(Dicţionar ortografic al limbii române)